traieste clipa.

de cand ma stiu, nu mi-a pasat niciodata de viitor. am trait pezentul in functie de trecut. nu am stat sa ma gandesc "dar maine..?". poate pana maine mor si prefer sa mor fara regrete. sau mai bine regret ca am facut ceva decat sa regret ca nu am facut. mereu ma facut ce am crezut pe moment, si am vrut doar sa imi fie bine in momentul acela. nici mie nu imi vine sa cred cat de riscant a fost totul pana acum dar am iesit cu bine si sunt fericita. una din greseli a fost ca am chiulit un semestru intreg de la mate. am o fobie, nu suport matematica. mereu ziceam lasa ca vin maine, maine, maine si iar maine, dar nu veneam niciodata. uite asa am ramas corijenta. nicio problema, nicio panica, am zis lasa si vesnicul "o sa". o sa invats si o sa ma pregatesc. m-am hotarat sa nu le spun nimic alor mei, dar cei de la liceu au trimis o scrisoare acasa. spre norocul meu a gasit-o bunica mea, si am facut un targ. ca o sa invats in fiecare zi si astfel nu ii va spune mamei. pe dracu. toata vacantsa nu am invatsat nimic. o minteam pe bunica mea ca ma duc la cate cineva sa ma ajute la matematica, iar eu defapt eram la cate o bauta. pe 20 august am plecat in tabara, cu gandu ca o sa invat dupa ce ma intorc. eu nici nu stiam pe ce data e corijenta. m-a intors pe 30. pe 31 am stat degeaba si in dimineatsa de 1 septembrie a venit bunica mea speriata plangand spunandu-mi ca a fost la liceu si ca azi se dadea corijenta la matematica. am inghetat. am amutit. cred ca o ora am ramas nemiscata in pat uitandu-ma in tavan. trebuia sa ma duc la liceu sa ii rog sa ma lase sa dau in alta zi. dar nu m-am dus. de ce? nu stiu. nu vroiam sa ma complic. nu ma deranja daca ramaneam repetenta. imi era frica de reactia parintilor mei, dar deja ma resemnam. incercam sa nu ma mai gandesc. am iesit cu prietenii, m-am distrat, m-am autoanesteziat ca sa nu care cumva sa mi se faca frica. pe 2 am iesit iar. si pe 3 septembrie primesc un telefon de la liceu. era secretara care mi-a zis ca defapt corijenta a fost pe 2 si sa vin sa o dau neaparat pe 4. ultima sansa. am pus pana pe telefon si am sunat o fosta colega care e buna la matematica. am dormit la ea si am lucrat cu ea. a doua zi m-am dus la liceu, am dat corijenta. si..am luat-o. am ramas socata. desi eram 0, nu stiam nimic. am lucrat cateva ore, si am reusit. la fel si cu povestiile mele amoroase. nu mi-a pasat de consecinte, am inselat doar pentru ca asta vroiam pe moment. si se pare ca totul a fost spre binele meu. am parasit tipi pentru altii pentru ca asta a fost impulsu meu in momentul acela, desi poate era o mare greseala. din contra..a fost cea mai buna alegere. stau si ma intreb. viitorul ni-l scriem noi in timp ce traim prezentul sau el deja exista scris undeva de dumnezeu? habar n-am. stiu doar ca sunt al naibii de fericita, ca am reusit sa fac un slalom printre probleme legata la ochi, fara sa ma lovesc o secunda.