perfect.

daca ar putea fi pace si fericire peste tot..ar muti altii de foame si ar intervenii monotonia si poate lumea s'ar plictisi deci ar incepe iar prostia sa zburde peste tot,si oamenii iar ar incepe sa isi faca rau intre ei.unu lucru e clar..nu cred ca fericirea suprema poate fi atinsa pentru ca in momentul in care cineva e pe deplin fericit altcineva trebuie sa sufere sau daca nu,macar sa planga.la fel si perfectiunea..ea probabil nu exista.daca da ar insemna ca niciodata nu ar putea sa se gaseasca ceva mai bun.atunci care ar mai fi rostu nostru?unii dintre noi pentru asta traiesc..pentru a gasi perfectiunea.dar s'a gandit cineva ce s'ar intampla daca ar exista?totul ar stagna,ne'am plictisi.si ce?la un moment dat cineva s'ar trezi sa zica.."hai sa gasim ceva mai bun de atat".deci cineva ar vrea sa depaseasca perfectiunea.pentru ca omul e vesnic nemultumit.poate ca imprefectiunea face ca totul sa fie echilibrat pe lumea asta.sau poate ca vom gasi perfectiunea cand va fi sfarsitul lumii.nimeni habar nu are nimic.dar din moment ce oamenii sunt diferiti,fiecare are personalitatea lui,puternica sau mai putin puternica..parerile sunt impartite si ideile si conceptile si tot.unii vad azi un lucru..si spun ca e perfect..dar maine gasesc ceva si mai bun de atat.deci acel ceva depaseste perfectiunea sau ce?nu!inseamna ca era o falsa impresie de perfectiune.caci ea nu exista.nici macar nu poate fi definita.daca am lua fiecare om in parte si l'am pune sa descrie perfectiunea s'ar gasi miliarde de idei,pareri etc etc.

nimic.

Mergand pe strada inundata de ganduri stupide..si visand cu ochii deschisi la "cum ar fi".Am castile in urechi,nu aud nimic,merg pe strada cu cineva.Ma pierd de ceilalti iar cand imi dau seama ma prefac ca nu imi pasa si merg mai departe fara sa stiu unde si fara sa ma intereseze faptul ca m'am ratacit.Si merg...merg..merg..si deja se face frig.Imi suna telefonul..ma uit.."cineva".Inchid.De ce?De ce nu am raspuns?Sincer..nu stiu.Si merg mai departe chiar daca a inceput sa bata vantu si sa imi inghetse toata fatsa,dar nu imi pasa..muzica imi tine de cald.Nu mai tineam cont de faptul ca deja era ora 1 noaptea,era iarna,era frig,era groaznic.Si dupa ce ca totul era ca un cosmar cretin care nu se mai oprea..a inceput sa si ploua,nu tare dar de ajuns incat sa deranjeze un om normal.Am ajuns intr'un parculet care avea un covor banal verde de iarba in mijlocul lunii decembrie.Ma deprima tot ce vad in jur si nimic nu ma mai multumeste.Pierd timpul 2 ore pana la 3 dimineatsa,tot in parcul stupid.Ma ridic si plec mai departe ca un om orb sau legat la ochi care se duce unde simte.Stanga dreapta..nu tineam cont,dar mergeam mai departe.Tot cu muzica in urechi,cu o privire in gol,si corpul inghetsat merg si merg ore in sir si mai verific telefonul din cand in cand si vad tot mai mulet apeluri ratate dar nu ma obosesc sa sun sau sa raspund.Deja se face 5 dimineatsa si eu umblu ca o cretina fara sa stiu unde,singura si nimeni nu stie de mine.Ajung pe o strada cu luminile stinse inclusiv felinarele.In mod normal oricine ar evita aceasta strada dar eu ma port de parca nu o vad si merg.Undeva pe la jumatatea strazii mi se termina bateria si ma izbeste o liniste sfasietoare.In urmatoarea clipa cineva ma prinde din spate si ma izbeste cu tot trupul si toata fortsa si ma strange in bratse cu niste brate mari si puternice si imi spune "trezeste'te draga mea..e 5 si un sfert si os a intarzii la servici"