traieste clipa.

de cand ma stiu, nu mi-a pasat niciodata de viitor. am trait pezentul in functie de trecut. nu am stat sa ma gandesc "dar maine..?". poate pana maine mor si prefer sa mor fara regrete. sau mai bine regret ca am facut ceva decat sa regret ca nu am facut. mereu ma facut ce am crezut pe moment, si am vrut doar sa imi fie bine in momentul acela. nici mie nu imi vine sa cred cat de riscant a fost totul pana acum dar am iesit cu bine si sunt fericita. una din greseli a fost ca am chiulit un semestru intreg de la mate. am o fobie, nu suport matematica. mereu ziceam lasa ca vin maine, maine, maine si iar maine, dar nu veneam niciodata. uite asa am ramas corijenta. nicio problema, nicio panica, am zis lasa si vesnicul "o sa". o sa invats si o sa ma pregatesc. m-am hotarat sa nu le spun nimic alor mei, dar cei de la liceu au trimis o scrisoare acasa. spre norocul meu a gasit-o bunica mea, si am facut un targ. ca o sa invats in fiecare zi si astfel nu ii va spune mamei. pe dracu. toata vacantsa nu am invatsat nimic. o minteam pe bunica mea ca ma duc la cate cineva sa ma ajute la matematica, iar eu defapt eram la cate o bauta. pe 20 august am plecat in tabara, cu gandu ca o sa invat dupa ce ma intorc. eu nici nu stiam pe ce data e corijenta. m-a intors pe 30. pe 31 am stat degeaba si in dimineatsa de 1 septembrie a venit bunica mea speriata plangand spunandu-mi ca a fost la liceu si ca azi se dadea corijenta la matematica. am inghetat. am amutit. cred ca o ora am ramas nemiscata in pat uitandu-ma in tavan. trebuia sa ma duc la liceu sa ii rog sa ma lase sa dau in alta zi. dar nu m-am dus. de ce? nu stiu. nu vroiam sa ma complic. nu ma deranja daca ramaneam repetenta. imi era frica de reactia parintilor mei, dar deja ma resemnam. incercam sa nu ma mai gandesc. am iesit cu prietenii, m-am distrat, m-am autoanesteziat ca sa nu care cumva sa mi se faca frica. pe 2 am iesit iar. si pe 3 septembrie primesc un telefon de la liceu. era secretara care mi-a zis ca defapt corijenta a fost pe 2 si sa vin sa o dau neaparat pe 4. ultima sansa. am pus pana pe telefon si am sunat o fosta colega care e buna la matematica. am dormit la ea si am lucrat cu ea. a doua zi m-am dus la liceu, am dat corijenta. si..am luat-o. am ramas socata. desi eram 0, nu stiam nimic. am lucrat cateva ore, si am reusit. la fel si cu povestiile mele amoroase. nu mi-a pasat de consecinte, am inselat doar pentru ca asta vroiam pe moment. si se pare ca totul a fost spre binele meu. am parasit tipi pentru altii pentru ca asta a fost impulsu meu in momentul acela, desi poate era o mare greseala. din contra..a fost cea mai buna alegere. stau si ma intreb. viitorul ni-l scriem noi in timp ce traim prezentul sau el deja exista scris undeva de dumnezeu? habar n-am. stiu doar ca sunt al naibii de fericita, ca am reusit sa fac un slalom printre probleme legata la ochi, fara sa ma lovesc o secunda.

perfect.

daca ar putea fi pace si fericire peste tot..ar muti altii de foame si ar intervenii monotonia si poate lumea s'ar plictisi deci ar incepe iar prostia sa zburde peste tot,si oamenii iar ar incepe sa isi faca rau intre ei.unu lucru e clar..nu cred ca fericirea suprema poate fi atinsa pentru ca in momentul in care cineva e pe deplin fericit altcineva trebuie sa sufere sau daca nu,macar sa planga.la fel si perfectiunea..ea probabil nu exista.daca da ar insemna ca niciodata nu ar putea sa se gaseasca ceva mai bun.atunci care ar mai fi rostu nostru?unii dintre noi pentru asta traiesc..pentru a gasi perfectiunea.dar s'a gandit cineva ce s'ar intampla daca ar exista?totul ar stagna,ne'am plictisi.si ce?la un moment dat cineva s'ar trezi sa zica.."hai sa gasim ceva mai bun de atat".deci cineva ar vrea sa depaseasca perfectiunea.pentru ca omul e vesnic nemultumit.poate ca imprefectiunea face ca totul sa fie echilibrat pe lumea asta.sau poate ca vom gasi perfectiunea cand va fi sfarsitul lumii.nimeni habar nu are nimic.dar din moment ce oamenii sunt diferiti,fiecare are personalitatea lui,puternica sau mai putin puternica..parerile sunt impartite si ideile si conceptile si tot.unii vad azi un lucru..si spun ca e perfect..dar maine gasesc ceva si mai bun de atat.deci acel ceva depaseste perfectiunea sau ce?nu!inseamna ca era o falsa impresie de perfectiune.caci ea nu exista.nici macar nu poate fi definita.daca am lua fiecare om in parte si l'am pune sa descrie perfectiunea s'ar gasi miliarde de idei,pareri etc etc.

nimic.

Mergand pe strada inundata de ganduri stupide..si visand cu ochii deschisi la "cum ar fi".Am castile in urechi,nu aud nimic,merg pe strada cu cineva.Ma pierd de ceilalti iar cand imi dau seama ma prefac ca nu imi pasa si merg mai departe fara sa stiu unde si fara sa ma intereseze faptul ca m'am ratacit.Si merg...merg..merg..si deja se face frig.Imi suna telefonul..ma uit.."cineva".Inchid.De ce?De ce nu am raspuns?Sincer..nu stiu.Si merg mai departe chiar daca a inceput sa bata vantu si sa imi inghetse toata fatsa,dar nu imi pasa..muzica imi tine de cald.Nu mai tineam cont de faptul ca deja era ora 1 noaptea,era iarna,era frig,era groaznic.Si dupa ce ca totul era ca un cosmar cretin care nu se mai oprea..a inceput sa si ploua,nu tare dar de ajuns incat sa deranjeze un om normal.Am ajuns intr'un parculet care avea un covor banal verde de iarba in mijlocul lunii decembrie.Ma deprima tot ce vad in jur si nimic nu ma mai multumeste.Pierd timpul 2 ore pana la 3 dimineatsa,tot in parcul stupid.Ma ridic si plec mai departe ca un om orb sau legat la ochi care se duce unde simte.Stanga dreapta..nu tineam cont,dar mergeam mai departe.Tot cu muzica in urechi,cu o privire in gol,si corpul inghetsat merg si merg ore in sir si mai verific telefonul din cand in cand si vad tot mai mulet apeluri ratate dar nu ma obosesc sa sun sau sa raspund.Deja se face 5 dimineatsa si eu umblu ca o cretina fara sa stiu unde,singura si nimeni nu stie de mine.Ajung pe o strada cu luminile stinse inclusiv felinarele.In mod normal oricine ar evita aceasta strada dar eu ma port de parca nu o vad si merg.Undeva pe la jumatatea strazii mi se termina bateria si ma izbeste o liniste sfasietoare.In urmatoarea clipa cineva ma prinde din spate si ma izbeste cu tot trupul si toata fortsa si ma strange in bratse cu niste brate mari si puternice si imi spune "trezeste'te draga mea..e 5 si un sfert si os a intarzii la servici"